RO

? Bucurie, fericire, sănătate: 1. Pace interioară. 2. Obținerea de satisfacție din a ajuta și a fi un sprijin pentru Ceilalți. Relaţii. 12R.tv❌✅ Vă doresc Vouă, Mie și Altora ca la sfârșitul anului viitor, fiecare dintre Noi să poată spune: „2022 a fost cel mai bun an din viața mea ??”. Marcin Ellwart

Fericire

stare mentală de bine, caracterizată de emoții pozitive

Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă. Diferite abordări biologice, psihologice, religioase și filozofice s-au străduit să definească fericirea și să identifice sursele sale.

Diverse grupuri de cercetare, inclusiv psihologia pozitivă, au făcut eforturi pentru a aplica o metodă științifică de a răspunde la întrebări despre ceea ce este „fericirea” și cum am putea-o atinge.

Filozofii și gânditorii religioși de multe ori definesc fericirea în termeni de a trăi o viață bună sau înfloritoare, mai degrabă decât pur și simplu ca o emoție. Fericirea socratică este viața în conformitate cu etica și nu e neapărat însoțită de emoții pozitive.

Fericirea este „starea de mulțumire sufletească intensă și deplină”.[1] Fiind o stare sufletească profundă are și o arie de exprimare extinsă. De pildă:

„din fericire, locuțiune adverbială — printr-un concurs de împrejurări favorabile.”[2]„fericit, adjectiv, uneori substantivat — care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie”.[3]„fericit, substantiv masculin — primul grad de sfințenie acordat de sinod sau de papă”.[4]

Wikipedia.org:

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fericire

Sănătate

Sănătatea se definește în mod curent ca starea unui organism la care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat.

Organizația Mondială a Sănătății a propus în 1946 definiția următoare: „Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mental cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”. Mai târziu a fost inclusă în această definiție și „capacitatea de a duce o viață productivă social și economic”.

Organizația Mondială a Sănătății a propus în 1946 definiția următoare: „Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mental cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”.[1][2] Mai târziu a fost inclusă în această definiție și „capacitatea de a duce o viață productivă social și economic”.[3] Definiția OMS nu este lipsită de critici, după cum unii susțin că sănătatea nu poate fi definită ca o stare, ci trebuie să fie văzută ca un proces continuu de adaptare la cerințele în schimbare ale vieții și ale sensurilor pe care le dăm vieții. Definiția OMS este, prin urmare, considerată de mulți ca fiind un scop idealist, mai degrabă decât o propunere realistă.[4]

Sănătatea este eficiența funcțională și/sau metabolică a unui organism, în orice moment, atât la nivel celular cât și global. Toate organismele individuale, de la cele mai simple la cele mai complexe, variază între o sănătate optimă și sănătate zero (mort).

În domeniul medical, sănătatea este de obicei definită ca abilitatea unui organism de a răspunde eficient provocărilor (stres), precum și în mod eficient a restabili și susține o “stare de echilibru”, cunoscut sub numele de homeostazie.[4]

Raportul LaLonde a sugerat că există patru factori determinanți ai sănătății generale pe care el le-a numit “biologia umană”, “mediu”, “stilul de viață”, și “asistență medicală de organizare”.[5] Astfel, sănătatea este menținută prin știința și practica medicală, dar poate fi, de asemenea, îmbunătățită prin efort individual. Aptitudinile fizice, pierderea în greutate, alimentația sănătoasă, managementul stresului și renunțarea la fumat și alte abuzuri de substanțe, sunt exemple de măsuri pentru a îmbunătăți sănătatea cuiva. Programele la locul de muncă sunt recunoscute de către un număr tot mai mare de companii pentru valoarea lor în îmbunătățirea sănătății și bunăstării angajaților lor, și creșterea moralului, loialității și productivității la locul de muncă. O companie poate oferi o sală de sport cu echipamente de fitness, iniția programe de renunțare la fumat, asigura un management pentru nutriție, greutate sau stres. Alte programe pot include evaluări de risc de sănătate, proiecții de sănătate și monitorizarea indicelui de masă corporală.[5]

Un indice tot mai important al sănătății populației este înălțimea, care este puternic influențată de nutriție și sănătatea publică, printre alte standarde de trai și calitate a vieții. Studiul creșterii umane, cauzele și implicațiile sale, este cunoscut sub numele de auxologie.[6]

Bunăstarea este un termen folosit uneori pentru a descrie starea psihologică de a fi sănătos, dar este cel mai des utilizat în domeniul medicinei alternative pentru a descrie starea cuiva.[7][8]

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/S%C4%83n%C4%83tate

Independență

Independența unei țări, organizații politice sau a unui guvern este capacitatea acestuia să-și manifeste suveranitatea politică, în contrast cu situația în care autoritatea sa este redusă de puterea suzerană sau colonială.

Independența este în principal de natură politică. Independența se manifestă și din punct de vedere:

– energetic, care este determinat de siguranța aprovizionării cu energie ( țiței, gaze naturale, uraniu, etc.)

– alimentar;

– monetar;

– economic.

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Independen%C8%9B%C4%83

Limba română

limbă romanică, limba de stat a României

Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova, unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă (inclusiv sub denumirea de „limba moldovenească”).

Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care cca. 24 de milioane o au ca limbă maternă. Din numărul total de vorbitori, peste 17 milioane se află în România, unde româna (dialectul dacoromân) este limbă oficială și, conform recensământului populației din 2011, este limbă maternă pentru peste 90% din populație. Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale, precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană (de la 1 ianuarie 2007).

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Limba_română